Proverbe românești

A aduce apă după ce s-a stins focul.
A aduna nuiele pentru spinarea sa.
A ajunge cuțitul la os.
A auzit clopotul, dar nu știe de la ce bisericǎ.
A avea ac de cojocul cuiva.
A avea mai mult noroc decât minte.
A bate apa-n piuă
A bate calul care trage.
A bate fierul cât e cald.
A bate la ochi.
A bate toba în tot satul.
A călca pe bec.
A cânta cuiva în strună.
A căra apă cu ciurul.
Aceași Mărie cu altă pălărie.
Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni.
A da bir cu fugiții.
A da peste noroc.
A da perle la porci.
A despica firul în patru.
A duce cu preșul.
Adevărul este întotdeauna la mijloc.
Adevărul se spune la despărțire.
Adevărul stă scris printre rânduri.
A dispărut de parcă l-a înghițit pământul.
A face bortă în apă.
A face cruce în tavan.
A face cuiva hatârul.
A face cum îl taie capul.
A face din cal măgar și din țânțar armăsar.
A face ochi dulci cuiva.
A face pe cineva cu ou și cu oțet.
A face pe cineva de două parale.
A face treaba în doi peri.
A face umbră pământului degeaba.
A face un bine înseamnă a-și bate cuie în talpă.
A fi cu ochii în patru.
A fi pe drojdie (cu banii).
A fi prins cu cioara vopsită.
Ai ales pân-ai cules.
Ai carte, ai parte.
Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
A dat-o cotită.
A-i fi frică și de umbra sa.
A împăca capra cu varza.
A împușca doi iepuri dintr-un foc.
A pune carul înaintea boilor.
A turna gaz pe foc.
Ajută-te singur și Domnul te va ajuta.
Apa trece, pietrele rămân.
Are un car cu boi și o sută de nevoi.
Ascultă tot, dar nu crede tot.
Așchia nu sare departe de trunchi.
Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.